zapada
1) Zăpada a fost albastră la început, dar un zeu a pus pariu cu cerul că o poate face albă. Cerul nu l-a crezut și a continuat ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, dar zi de zi vedea cum ploaia pierdea din culoare.
Cerul l-a rugat pe zeu să readucă albastrul zăpezii, dar zeul l-a amenințat că dacă nu îi place așa, o să îl transforme și pe el din albastru în alb. Cerul nu s-a lăsat și a încercat cu toate puterile să readucă albastrul, drept pentru care s-a ales cu norii albi. Când a văzut că nu are ce să facă, s-a lăsat bătut și zăpada a rămas albă.
2) La începutul vremurilor s-a organizat un concurs în care toate obiectele, vietățile, animalele și plantele și-au ales câte o culoare care să le reprezinte. Florile au fost mai șirete, au fost primele care și-au ales culorile și au luat atât de multe încât nu au mai rămas multe pentru celelalte. Zăpada a fost ultima și nu i-a mai rămas decât albul.
3) Albul înseamnă puritate! Trebuie să te gândești ce altceva mai este alb: ghioceii, trandafirii albi, norii pufoși, nisipul fin de la malul mării. Toate aceste lucruri albe au fost de fapt parte din casa unei prințese care iubea albul și era atât de pură încât nimeni și nimic nu o întrecea în puritate! Prințesa însă s-a transformat în vânt (din cauza unei vrăji vechi de peste o mie de ani) și cum ea nu a mai fost, fiecare lucru a plecat din castelul ei și și-a făcut o altă viața.
Zăpada a decis să nu plece și să fie aproape de prințesă. Datorită acestor lucruri zăpada este în continuare albă și atunci când ninge de multe ori bate și vântul – atunci prințesa cu zăpada sunt împreună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu