sâmbătă, 24 martie 2012

primavara- anotimpul trezirii la viata a naturii


1) VESTITORUL PRIMĂVERII

Pământul somnoros a început să se trezească la viaţă. Norii suri au căptuşit tolba posomorâtă a iernii, apoi şi-au luat zborul către tărâmurile îngheţate.
Pe cerul limpede ca un cristal luminos, razele calde şi aurii ale soarelui poleite în culori de primăvară, încălzesc pomii golaşi.
Primăvara, fiica cea mai tânără şi mai frumoasă a anului, trezeşte la viaţă întreaga natură. Peste tot este veselie şi agitaţie.
La munte, baba Iarna încă nu şi-a adunat cojoacele. Lângă firicelele subţiri de apă, din pământul umed şi negru se zăreşte o suavă floricică. Ghiocelul, cu gluga lui cea verde şi cu clopoţelul de argint priveşte împrejur la razele soarelui care dezmiardă muntele golaş şi pustiu.
-Ghiocelule, de ce ai ieşit de sub zăpadă ? întreabă bradul îmbrăcat în dantela albă cercelată.
- Zâna Iarnă îmi este datoare pentru că i-am împrumutat culoarea şi în fiecare primăvară mă lasă să ies de sub zăpada poleită cu mărgăritar.
- Ghiocelule, fii bucuros că ai stat toată iarna sub pământul somnoros. A fost o iarnă grea dar şi frumoasă ! Bine că ne-ai adus primavara !
Ghiocelul gingaş, subţirel la trup şi cu clopoţelul delicat a fost ales de către Zâna Primăvară să vestească întregii naturi că dominarea zăpezii va lua sfârşit.
Undeva, într-un tărâm ascuns, Zâna Iarnă îmbrăcată într-o rochie cusută cu ace de gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii se pregăteşte să plece. Primăvara începe să coboare grăbită din caleaşca ei în culori de curcubeu.
La revedere, dulce iarnă !
Bine ai venit, dulce primăvară !


2)
Primavara, fiica cea mai tanara a batranului an, cea aducatoare de bucurie si voie buna a sosit si la noi cu alaiul ei de flori, lumina si culoare.

Totul e invaluit in mantia de lumina a soarelui, care mangaie bland pamantul si toate vietatile. Bolta albastra se oglindeste in apele limpezi ale raurilor. Zilele sunt mai blande si mai lungi, iar noptile mai scurte.

Primavara a asternut peste tot un covor multicolor. Campurile si dealurile au inverzit, iar livezile se pregatesc sa dea in floare. In paduri , muschiul copacilor e moale ca o perna de puf, iar brazii care abia si-au lepadat mantia de nea privesc mandri catre soare. In desisuri a albit floarea ghiocelului si un parfum usor de toporasi se raspandeste la adierea vantului din amurg.

Primavara a trezit lunca la viata .Fluturii zburda , albinele harnice isi incep dulcele zumzet prin flori.Gandaceii si carabusii dorm la soare ,dezghetandu-si aripioarele si piciorusele.Pasarile calatoare par niste vaslasi pe marea cerului albastru.Randunica cea vesela,turturica,sturzul ciripesc in deschiderea marelui concert al primaverii

Si oamenii se bucura de aceasta renastere a naturii.Ogoarele rasuna de duduitul tractoarelor si zumzetul harniciei.In livezi oamenii curata pomii,iar in gradini sapa pamantul sa puna rasaduri.

Cu mantia plina de lumina ,primavara imparte din pocalul ei tinerete,voiosie si culoare.Sa ne bucuram toti de acest minunat martisor primit in dar de la blanda primavara.

3) 

Primavara este un anotimp mult asteptat. Pamantul renaste odata cu venirea primaverii iar noi simtim acelasi sentiment frumos. 
Odata cu venirea acestui anotimp minunat, se trezesc fiintele padurii si incep din nou munca cea grea. Ghioceii, treziti de razele soarelui care ajung intr-un sfarsit pe pamant, infloresc de sub neaua cea alba pe care iarna a lasat-o in urma. Copacii infloresc precum o gradina cu flori. Putem vedea cu ochii liberi precum iarba incolteste iar florile incep sa vesteasca primavara. 
Si iata ca putem vedea stolurile cu mii de pasari care se intorc voioase in tara noastra, ajutate de razele aurii ale soarelui care pe zi ce trece incalzeste pamantul si scoate natura la aerul curat adus de adierile vantului de primavara.
Acum si noi treziti de ciripitul pasarilor, iesind afara , simtim cum ne imbratiseaza adierea vantului , cum razele soarelui ne incalzeste si ne arata sentimentul iubirii, iar mirosul puternic al zambilelor ne invioreaza. 
Acum strazile sunt pline de copii care se joaca in zori de zi iar parintii incep munca de primavara prin casa si prin gradina. 
Si albinele zumzaie pe la flori si adun polenul pentru mierea lor delicioasa, iar fluturasii colorati in diferite modele zboara din zori de zi si coloreaza natura . 

toamna- anotimp ruginiu


O compunere despre toamnă, o descriere a unui colț de natură, mai excat un parc încărcat de frunze uscate, plin de culoare și tonuri calde de toamnă.

Descrierea unui peisaj de toamnă
Anotimpul ruginiu, plin de culoare și farmec a sosit. În drumul său peste pământul încărcat de verdeață, toamna, precum un pictor priceput, preschimbă culoarea peisajului în tonuri calde de galben-maroniu. Atingerea toamnei a preschimbat peste noapte și frumosul parc din apropierea casei mele.

Rânduiți în linie dreaptă, de-a lungul și de-a latul aleilor din parc, stau de veghe zeci de trunchiuri de copaci, care de care mai bătrâni și mai semeți. Frunzișul des al acestora, colorat în auriu, reflectă o culoare gălbuie asemănătoare unor flăcări, astfel încât copacii par niște lumânări aprinse, care luminează aleile pustii ale parcului.

Din trunchiurile puternice ale copacilor, cu scoarță verzuie, se ridică zeci de crengi groase, ca niște brațe de uriaș. Pe acestea se odihnesc pentru o scurtă perioadă de timp frunzele uscate și îngălbenite de vremea rece a toamnei. Coronamentul ruginiu este atât de des, încât razele soarelui, și așa timide, abia răzbesc prin el. La fiecare adiere de vânt, brațele copacilor se mișcă și odată cu ele frunzele încep să cadă într-o ploaie multicoloră. Spre deosebire de o ploaie normală, în care stropii de ploaie se îndreaptă direct spre pământ, ploaia de frunze ruginii este haotică, iar fiecare frunză pare a avea drumul său. Un drum sinuos, precum un dans armonios, care pare fără sfârșit.

Frunzele veștede urcă și coboară neîncetat, de parcă ar fi neohotărâte în care parte să o apuce. Într-un final se așează pe solul zvântat și pe aleele deja îngălbenite ale parcului și încep să formeze covorul ofilit de toamnă. Aleea asfaltată, tristă până mai ieri, acum este veselă și se mândrește cu straiele ruginii cu care este îmbrăcată. Atunci când vântul suflă cu putere, covorul de frunze se undeiește precum un covor magic; se ridică de la sol, se mișcă asemenea unei iluzii, iar apoi revine tăcut pe aleea adormită.

Nici țipenie de om nu se avântă prin aleele pustii ale parcului. Încremenirea este totală, semn că atmosfera de aici nu este prielnică pentru o plimbare. Singurul mușteriu, care cutreieră nestingherit parcul amorțit, este vântul rece de toamnă. Acesta își plimbă răsuflarea rece printre trunchiurile copacilor și împrăștie frunzele care cad fără oprire. Atunci când vântul se oprește, natura împietrește, iar peisajul pare un tablou reușit de toamnă, surprins excelent de pensula unui pictor îndrăgostit de anotimpul jocului de culoare, al luminilor și umbrelor, toamna.

zapada- fenomen miraculos

zapada
 1) Zăpada a fost albastră la început, dar un zeu a pus pariu cu cerul că o poate face albă. Cerul nu l-a crezut și a continuat ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, dar zi de zi vedea cum ploaia pierdea din culoare.
Cerul l-a rugat pe zeu să readucă albastrul zăpezii, dar zeul l-a amenințat că dacă nu îi place așa, o să îl transforme și pe el din albastru în alb. Cerul nu s-a lăsat și a încercat cu toate puterile să readucă albastrul, drept pentru care s-a ales cu norii albi. Când a văzut că nu are ce să facă, s-a lăsat bătut și zăpada a rămas albă.
 2) La începutul vremurilor s-a organizat un concurs în care toate obiectele, vietățile, animalele și plantele și-au ales câte o culoare care să le reprezinte. Florile au fost mai șirete, au fost primele care și-au ales culorile și au luat atât de multe încât nu au mai rămas multe pentru celelalte. Zăpada a fost ultima și nu i-a mai rămas decât albul. 
 3) Albul înseamnă puritate! Trebuie să te gândești ce altceva mai este alb: ghioceii, trandafirii albi, norii pufoși, nisipul fin de la malul mării. Toate aceste lucruri albe au fost de fapt parte din casa unei prințese care iubea albul și era atât de pură încât nimeni și nimic nu o întrecea în puritate! Prințesa însă s-a transformat în vânt (din cauza unei vrăji vechi de peste o mie de ani) și cum ea nu a mai fost, fiecare lucru a plecat din castelul ei și și-a făcut o altă viața.
Zăpada a decis să nu plece și să fie aproape de prințesă. Datorită acestor lucruri zăpada este în continuare albă și atunci când ninge de multe ori bate și vântul – atunci prințesa cu zăpada sunt împreună!

duminică, 11 martie 2012

sentimente, trasaturi de caracter


Rasfoind caietul de amintiri am dat de o poveste , care pe mine m-a impresionat foarte mult. Unii poate ati mai citit povestea, altii nu.
Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand PLICTISEALA a cascat pentru a treia oara, NEBUNIA , nebunatica ca intotdeauna, a propus:
-Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
INTRIGA si-a ridicat ispitita sprancenele, iar CURIOZITATEA , neputand sa se retina, a intrebat:
-V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
NEBUNIA a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua…
ENTUZIASMUL a luat-o la dans pe EUFORIA, iar BUCURIA a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si INDOIALA s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si APATIA cea mereu bosumflata si neinteresata… insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; ADEVARUL a preferat sa nu se ascunda:
-De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
AROGANTA a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar LASITATEA a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput NEBUNIA sa numere.
Prima care s-a ascuns a fost LENEA, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. CREDINTA s-a inaltat spre cer, iar INVIDIA s-a ascuns in umbra TRIUMFULUI, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. GENEROZITATEA aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru FRUMUSETE! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru RUSINE! Zborul unui fluture? Minunat pentruVOLUPTUOZITATE! Rafala unui vant? Locul magnific pentru LIBERTATE! in sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. EGOISMUL, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! MINCIUNA s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar PASIUNEA si DORINTA in craterul unui vulcan. NEATENTIA… pur si simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atat de important!
Cand NEBUNIA a ajuns la 999.999, DRAGOSTEA nu isi gasise inca o ascunzatoare  pentru ca fusese atat de ocupata … pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. “Un milion!” a numarat NEBUNIA si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost LENEA , la numai trei pasi. Dupa aceastaCREDINTA a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar PASIUNEAsi cu DORUL au fost vazuti facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe INVIDIE , deci nu a fost greu de dedus unde se ascundeaTRIUMFUL Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe FRUMUSETE. Cu INDOIALA a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti,TALENTUL – in iarba tanara, FRICA – intr-o pestera intunecata,MINCIUNA – in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… Era totusi la fundul oceanului…), chiar si pe NEATENTIE, care a uitat pur si simplu de joaca. NumaiDRAGOSTEA nu putea fi gasita.NEBUNIA o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochiiDRAGOSTEINEBUNIA nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi
DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU

legenda dragostei in versuri

Luna a inghetat
Noaptea s-a oprit
Dorintele au incetat
Pentru ca e ceva care s-a oprit
Pe buzele mele.

Cand va incepe sa curga,
Cand norii negri vor pleca,
Cand luna si stelele
Se vor ascunde,
Ploaia s-a oprit
Va turna din nou.

Luna a inghetat,
Noaptea s-a oprit
Dorintele au incetat
Pentru ac e ceva care s-a oprit
Pe buzele mele.

Mai trebuie sa-ti curga lacrimi,
Cineva vrea sa-mi spuna ceva?
Toata lumea trebuie sa taca langa mine.
Unul sau altul devin dusmani,
Cand unul devine tinta
Sa vedem care e rezultatul
Ceea ce se oprise,
Va incepe acum.

Luna a inghetat,
Noaptea s-a oprit,
Dorintele au incetat ,
Pentru ca e ceva care s-a oprit
Pe buzele mele.

Nu s-ar fi dus nici daca Donmul
L-ar fi chemat...
Dar dragostea l-a strigat,
Ei se uitau neputinciosi,
Dar viata il chema grabita...

Luna a inghetat,
Nopatea s-a oprit,
Dorintele au incetat.
Pt ca e ceva care s-a oprit pe buzele mele.


Ea se zbatea,
El inainta..
Timpul se scurgea,
Iar moartea ii chema...

Luna a inghetat,
Noaptea s-a oprit
Dorintele au incetat,
Pentru ca e ceva care s-a oprit
Pe buzele mele..

Oameni fiti fericiti,
Voi ati ales,
Dragostea va fi invinsa....

Luna a inghetat,
Noaptea s-a oprit,
Dorintele au incetat ,
Pentru ca e ceva care s-a oprit
Pe buzele mele..
 

sâmbătă, 10 martie 2012

Viata ca o oaza de apa in mijlocul desertului fierbinte.....

vi s-a intamplat vreodata sa va urati viata?????
mi da.........din cauza parintiilor, temele din abundenta  de la soala, si in sine omoseala si incapacitatea de a face tot ce va-ti propus, visurile, dorintele.


dar.........dupa o vreme........rezolvandu-ti micile probleme cotidiene....incepi sa iubesti viata, sa crezi k intr-o buna zii vei fi in stare sa atingi cerul.


visand , oameni , incetul q incetul, gusta din viata si incepe sa le plak aceasta aroma. in viata trebuie sa inveti sate confesezi ciuva, sa descoperi minunatiile oferite atat de mama natura cat si cele create de oameni.


din cele mai vechi timpuri oameni au fost curiosi, q aceasta trasatura de caracter nu ne nastem ci trebuiesa o descoperim , la fel si iubire , invatatura, pasiune.........


fiecare om traieste in modul sau propriu, gandeste  sau se distreza (joak). noi suntem k fizic diferiti dar....in interor toti suntem la fel adik prin toti oameni fie romani, americani, negri toti avem vene prin care circula sange.....


in concluzie trebuie sa ne bucuram de viata, deoarece una avem trebuie sa gustam la maxim din ea.